Ce este Auto-Compasiunea și Cum să o Practicați?

Ce este Auto-Compasiunea?

Autocompasiunea este definită ca fiind capacitatea de a ne oferi nouă înșine compasiune, înțelegere, bunătate și sprijin de care avem nevoie în momentele dificile.

Deși este important să avem rude și o rețea de sprijin social care să ne ofere aceste lucruri, vocea noastră interioară este cea care ne însoțește până la sfârșitul vieții și, cel mai important, este relația pe care o stabilim cu noi înșine.

În consecință, a fi capabili să manifestăm bunătate și sprijin față de noi înșine ne permite să ne îmbunătățim conexiunea cu noi înșine, să ne accesăm propriile emoții și, eventual, să ne îmbunătățim.

Autocompasiunea înseamnă să acționăm fără să ne judecăm, să ne criticăm sau să ne învinovățim; înseamnă să fim conștienți de sentimentele noastre, să le acceptăm și să ne permitem să simțim acele sentimente, fiind în același timp plini de compasiune față de noi înșine. Poate dura ceva timp să acceptăm această prietenie dificilă cu noi înșine.

Componentele Auto-Compasiunii

Autocompasiunea are trei componente, potrivit lui Kristin Neff, unul dintre fondatorii instruirii de conștientizare a auto-compasiunii. Aceste componente sunt bunătatea față sine, umanitatea și atenția.

Bunătatea față de sine presupune să nu spuneți cuvinte dure și crude unui prieten care suferă, ci să vă apropiați de el cu dragoste și bunătate, iar noi ar trebui să ne abordăm pe noi înșine cu aceeași sensibilitate.

Când ne confruntăm cu adversitățile, ne întrebăm adesea: „De ce eu?”. Putem să ne simțim singuri și să ne inducem în eroare că ceilalți oameni sunt „normali” și fericiți, crezând că noi suntem cei care suferim cel mai mult.

Umanitatea vine să ne salveze aici. Umanitatea presupune acceptarea faptului că toate experiențele vieții sunt împărtășite de noi toți și nu considerăm negativitatea ca fiind propria noastră poziție unică. În loc să ne despartă de alți oameni, ea aduce aceste experiențe împreună pe un teren comun, permițându-ne să le vedem ca parte a unei imagini mai mari și să ne dăm seama că nu suntem singuri.

Ultima componentă, atenția, presupune observarea emoțiilor pe care ni le provoacă experiențele noastre. Recunoașterea emoțiilor noastre prin concentrarea asupra prezentului este esențială pentru a ne apropia de noi înșine cu autocompasiune în astfel de momente. În loc să ne cufundăm și să ne identificăm cu sentimentele și gândurile noastre, atenția ne permite să le observăm ca un observator extern.

Ce nu este Auto-Compasiunea?

Autocompasiunea nu este același lucru cu autocompătimirea. Dacă ne abordăm pe noi înșine cu compasiune, acceptând aspectele negative pe care le întâlnim și emoțiile pe care acestea le provoacă în noi, ne vom asigura că emoțiile sunt procesate și că nu ne copleșesc, devenind grele.

Emoțiile, la fel ca toate experiențele, vin și pleacă, iar pentru ca ele să treacă, trebuie mai întâi să fie observate și abordate de către persoană. Permițându-ne să ne simțim emoțiile, întrebându-ne de ce avem nevoie în acel moment și sprijinindu-ne pe noi înșine în modul în care am vrea să fim sprijiniți dacă am avea o rudă cu noi, ne permite să ne ridicăm și să acționăm.

Autocompasiunea nu implică ignorarea greșelilor. Cu toate acestea, putem crede că a ne critica, a ne învinovăți sau a ne judeca ne va ajuta să ne îmbunătățim, dar nu este așa. Când facem greșeli, în loc să ne învinovățim, ar trebui să ne întrebăm ce trebuie să facem mai bine.

Autocompasiunea nu implică egoism. Având convingerea că suntem la fel ca toți ceilalți oameni și că este normal să facem greșeli din când în când, ne asigurăm că nu ne suprasolicităm în astfel de momente. Câtă atenție putem acorda celor din jur sau cât de generoși putem fi în momentele dificile când ne criticăm pe noi înșine?

Avem suficientă capacitate de a fi buni cu ceilalți dacă ne tratăm pe noi înșine cu bunătate. Potrivit cercetărilor, persoanele care au autocompasiune sunt, de asemenea, mai grijulii, mai toleranți și mai susținători față de soții/soțiile lor.

5 Sfaturi pentru a Îmbunătăți Auto-Compasiunea

Recunoașterea faptului că este normal și uman să facem greșeli și să știm că suntem buni și demni de iubit, chiar dacă nu suntem perfecți, va ajuta la dezvoltarea obiceiul de a ne ierta pe noi înșine atunci când facem greșeli.

În loc să ne îngrijorăm de greșelile noastre sau de ceea ce ne lipsește, ne putem antrena vocea interioară să fie mai amabilă și mai iubitoare mulțumindu-ne pentru ceea ce facem bine sau avem. Putem ține un jurnal de recunoștință în care să scriem lucrurile pentru care suntem recunoscători.

Când nu suntem generoși cu noi înșine, ne putem ignora propriile nevoi. A acționa cu moderație, calculând poverile pe care ni le asumăm cu resursele noastre, este o abordare bazată pe autocompasiune, care ne va împiedica să provocăm daune propriei noastre bunăstări.

Încercarea de a ne înțelege mai bine pe noi înșine, concentrându-ne doar asupra momentului prezent cu ajutorul tehnicilor și practicilor de conștientizare, ne va determina să luăm contact cu emoțiile noastre și să le acceptăm, mai degrabă decât să le judecăm și să le etichetăm.

Putem scrie despre experiențele și sentimentele noastre într-un jurnal de compasiune după ce am avut experiențe și emoții dificile pentru care ne judecăm singuri în timpul zilei. Ca urmare, putem deveni conștienți de sentimentele noastre, le putem înțelege și putem acționa pe baza lor în viitor.