Începeți să vă simțiți mai bine azi!
Accesați rețeaua Hiwell cu mai mult de 1400 de terapeuți licențiați și verificați.
Incepe
Aventura de a Fi Bilingv
Oamenii diferă de alte ființe vii prin faptul că pot comunica prin limbi diferite. Schimbările în performanța limbii afectează alte abilități sociale și cognitive, provocând diferențe între oameni. În acest punct, se poate spune că dezvoltarea limbajului este un proces foarte important și distinctiv pentru mintea umană.
Deci, ce se întâmplă atunci când această dezvoltare progresează în două moduri diferite—adică atunci când mintea începe să învețe două limbi diferite? Ar trebui să învăț copilul a doua limbă maternă? Ar trebui să crească copilul meu auzind două limbi în același timp? Va avea copilul meu probleme în viitor dacă învață două limbi?
Acestea sunt câteva dintre întrebările care vin în mintea părinților care cresc un copil sau se pregătesc pentru un nou copil. Să examinăm împreună cum funcționează procesul de învățare a limbajului, avantajele și dezavantajele de a fi bilingv, miturile societății despre acest subiect și dacă aceste mituri sunt adevărate.
Cum să Devii Bilingv
Limbajul este un sistem care modelează gândurile noastre cu sunete și cuvinte. Suntem expuși la limbaj încă din pântecele mamei și începem să folosim o limbă cu sunetele pe care le producem în perioada copilăriei. Uneori, ca o cerință a societății în care trăiesc sau doar din dorința părinților, copiii pot crește învățând două limbi.
Sunt două metode de bază folosite frecvent de părinți care doresc să crească un copil bilingv: bilingvism simultan și bilingvism secvențial1, 9.
Bilingvism Simultan vs Bilingvism Secvențial
Bilingvismul simultan este rezultatul predării a două limbi diferite unui copil în același timp de la naștere. Se crede adesea că acest proces poate fi dezavantajos pentru bebelușul expus la două limbi, atât în familie, cât și în societate.
Pe de altă parte, bilingvismul secvențial este o metodă de predare a celei de-a doua limbi copilului după ce acesta a învățat limba sa maternă. Deoarece copilul va învăța o altă limbă după limba maternă, această metodă, care este percepută mai favorabil decât bilingvismul simultan, este observată în special în familiile de imigranți. Din diverse motive, familiile care încep să trăiască într-o societate diferită trebuie să învețe limba țării respective și să o predea copiilor lor.
Bilingvism Pozitiv vs Bilingvism Negativ
Când ne gândim la situații similare, putem vedea că nu toate procesele de bilingvism au loc în același mod și că există atât bilingvism pozitiv, cât și bilingvism negativ. Bilingvismul pozitiv se referă la situațiile în care un copil învață o a doua limbă păstrând și folosind totodată limba maternă8.
În contrast, bilingvismul negativ este observat în familiile care au fost nevoite să migreze sau să trăiască ca minoritate într-o societate. În acest scenariu, limba vorbită în familie și limba vorbită în comunitatea în care trăiesc sunt diferite între ele. Indivizii care își petrec copilăria vorbind în mare parte limba maternă încep să învețe limba societății ca a doua limbă când ajung la vârsta școlară și ulterior.
Punctul care face ca acest proces să fie negativ este diminuarea dominanței acestei limbi în timp din cauza spațiilor limitate în care indivizii pot vorbi limba maternă. Când limba comunității este învățată ca a doua limbă, are loc un proces diferit față de bilingvismul pozitiv11, 12.
În prima etapă, copiii devin dominanți în limba maternă (de exemplu, kurdă, arabă) până când încep grădinița. Odată cu începerea școlii și studiul în limba comunității, care este turca, limba maternă și a doua limbă formează un fel de bilingvism echilibrat.
În timp, a doua limbă domină atât viața academică, cât și cea socială, iar limba maternă devine mai puțin dominantă. În ultima etapă, stăpânirea limbii maternelă se deteriorează, iar limba învățată ca a doua limbă continuă să fie limba dominantă. Dacă nu este vorbită, limba maternă devine o limbă pe care indivizii o pot înțelege, dar nu pot vorbi fluent.
5 Modalități de a Crește Un Copil Bilingv
Pe lângă situațiile în care circumstanțele joacă un rol important, avantajele acestui proces depășesc dezavantajele pentru familiile care doresc să crească un copil bilingv. Mai mult, există diferite modalități de a crește copii bilingvi care pot să se potrivească cu dinamica diferitelor familii.
Metoda o Persoană, o Limbă
Cea mai comună dintre acestea este metoda o persoană, o limbă, care este destul de similară cu bilingvismul simultan. În această metodă, un părinte vorbește limba maternă, în timp ce celălalt părinte vorbește a doua limbă care trebuie învățată13. Astfel, copilul învață de fapt ambele limbi ca și cum ar fi limba maternă. Lucrul principal de reținut aici este ca părinții să păstreze corespondența dintre părinte și limbă pe măsură ce încep.
Metoda Acasă-Afara
O altă metodă, metoda acasă-afara, are un proces similar. Părinții aleg limbi diferite pentru a vorbi cu copiii lor când sunt acasă și când sunt în afara casei. Cu această metodă, copilul vorbește în principal limba maternă acasă și a doua limbă în afara casei7.
Aceasta este o metodă frecvent utilizată pentru familiile de imigranți și grupurile minoritare. În timp ce copilul își îmbunătățește limba maternă acasă cu familia și rudele, el își îmbunătățește și a doua limbă în viața socială din afara casei, la școală și cu prietenii săi.
Metoda timpului de limbă
Într-o altă metodă, metoda timpului de limbă, părinții alocă anumite momente ale zilei sau săptămânii pentru a vorbi și a îmbunătăți a doua limbă. În timpul utilizării acestei metode, trebuie avut în vedere că cele două limbi nu pot dezvolta într-un mod echilibrat.
Metoda Limbii Prime
Într-o metodă a limbii prime, care este destul de similară cu bilingvismul secvențial, părinții își învață copiii o singură limbă până la o anumită vârstă. Părinții care folosesc această metodă de obicei așteaptă până la vârsta școlară pentru a învăța a doua limbă, iar copiii încearcă să se adapteze la a doua limbă.
Metoda Schimbării Libere
În ultima metodă, metoda schimbării libere, părinții folosesc două limbi diferite interschimbabil oricând doresc, fără a ține cont de o regulă sau ordine.
Mituri și Realități Despre Bilingvism
Este posibil să întâlnim unele prejudecăți în familiile care își propun să-și crească copiii bilingvi folosind diferitele metode de mai sus și în societatea cu care interacționează. Adesea ne întâlnim cu oameni care judecă greșit bilingvismul. Vederea cea mai comună negativă asupra acestui subiect, mitul creierului monolingv, susține că copiii vor avea dificultăți în a distinge între două limbi diferite și, prin urmare, vor avea performanțe slabe în limbaj.
Această idee, denumită Teoria Capacității Limitate, susține de asemenea că copiii pot avea întârzieri în dezvoltarea limbajului în anii următori10. Cu toate acestea, cercetările arată că copiii învață două limbi cu două sisteme diferite de procesare a limbii și nu confundă limbile6.
În plus, ideea că vocabularul copiilor bilingvi se va micșora nu reflectă adevărul. Dimpotrivă, învățarea a două limbi diferite permite copiilor bilingvi să cunoască mai multe cuvinte decât copiii monolingvi, deoarece vor construi două vocabulare diferite5.
Contrar opiniei populare, procesul de învățare a limbii de către creier este destul de flexibil și rapid. Legat de aceasta, o altă viziune negativă întâlnită în societate este că, dacă o a doua limbă nu este învățată în copilărie, nu mai poate fi învățată deloc în etapele ulterioare. Deși este un fapt incontestabil că învățarea limbii este mai rapidă la o vârstă fragedă, este clar că nu există o limită de timp pentru a deveni bilingv. Adulții care nu au crescut într-un mediu bilingv pot continua să trăiască ca bilingvi prin propriile lor eforturi.
Avantajele și Dezavantajele Bilingvismului
Copiii care cresc învățând două limbi se confruntă periodic cu dezavantaje care susțin miturile din societate, dar sunt într-o poziție cognitiv avantajoasă pe termen lung. Unul dintre dezavantajele cunoscute ale bilingvismului este că abilitățile lor de narare rămân în urmă în comparație cu copiii monolingvi2.
Copiii bilingvi, care nu pot folosi două limbi diferite cu aceeași adâncime și complexitate, pot fi considerați dezavantajați până la o anumită vârstă. Odată cu viața școlară și educația, această discrepanță dispare, iar acest dezavantaj se estompează în anii următori.
Cu toate acestea, în momentul apariției primelor cuvinte și propoziții simple, bebelușii bilingvi pot întârzia în comparație cu cei monolingvi. Timpul necesar mintii pentru a se adapta la două sisteme de limbă diferite poate părea o dezavantaj, dar de fapt este o investiție pentru viitor.
Copiii bilingvi, care trec frecvent de la o limbă la alta, își dezvoltă abilitatea de a suprima și de a avansa cognitiv și sunt avantajați în special în ceea ce privește funcțiile executive3. Această mecanism de control aduce cu sine gândire flexibilă, rezolvarea problemelor verbale și numerice mai ușor și succes academic în anii următori4.
Deoarece copiii bilingvi au două sisteme de operare a limbii diferite, se află într-o poziție avantajoasă pentru a include un nou sistem, adică pentru a învăța o nouă limbă. În general, bilingvismul poate cauza dezavantaje temporare, dar se poate spune că oferă avantaje permanente. Prin adăugarea unei a doua limbi în mecanismul mental al copilului lor, părinții pot realiza o schimbare pe viață în viața copilului lor.
Surse
- Akgül, E., Yazıcı, D., & Akman, B. (2019). Views of parents preferring to raise a bilingual child. Early Child Development and Care, 189(10), 1588-1601.
- Aktan-Erciyes, A. (2019). The effect of second language acquisition on the fictional and grammatical processes of narrative skills in preschool and school age children. Psychology Studies - Studies in Psychology. Advanced Online Publication, 1-33.
- Bialystok, E., Craik, F. I. M., Klein, R., and Viswanathan, M. (2004). Bilingualism, aging and cognitive control: Evidence from the Simon Task. Psychology and Aging, 19 (2), 290-303.
- Bialystok, E., Craik, F. I. M., and Luk, G. (2012). Bilingualism: Consequences for mind and brain. Trends in Cognitive Sciences, 16, 240–250.
- Bedore, L., Peña, E., García, M., and Cortez, C. (2005). Conceptual versus monolingual scoring: When does it make a difference? Language, Speech and Hearing Services in Schools, 36, 188–200.
- Genesee, F. (2015). Myths about early childhood bilingualism. Canadian Psychology, 56(1), 6-15.
- Grosjean, F. (2009). What parents want to know about bilingualism? The Bilingual Family Newsletter, 26:4.
- S. Grover, & M. Grover, Dü Guerrero, C. H. (2010). Elite vs. folk bilingualism: The mismatch between theories and educational and social conditions. How Journal, 17(1), 165-179.
- Hernandez, A., Li, P., & MacWhinney, B. (2005). The rivalry of competing modules in bilingualism. Trends in Cognitive Sciences, 9(5), 220-225.
- Paradis, J., Genesee, F., & Crago, M. (2011). Dual language development and disorders: A handbook on bilingualism and second language learning (2nd ed.). Baltimore, USA: Brookes.
- Varol, O. (2017). Functional And Pragmatic Differences Of Turkish {-Mış} Construction in the Utterances Of Kurdish-Turkish Bilinguals. Route Educational and Social Science Journal, 4(7), 271-284.
- Varol, O. and Rehbein, J. (2018). Turkish acquisitions of Kurdish-Turkish speaking bilingual children in Turkey. New Turkey Turkish Language Special Issue, 2(100).
- Venables, E., Eisenchlas, S. A., & Schalley, A. C. (2014). One-parent-one-language (OPOL) families: is the majority language-speaking parent instrumental in the minority language development?. International Journal of Bilingual Education and Bilingualism, 17(4), 429-448.
