Ce este Temperamentul? Cum Ne Afectează Schemele Temperamentul?

Ce este Temperamentul?

Temperamentul este un caracter înnăscut și o trăsătură de personalitate care determină reacțiile unei persoane la ceea ce se întâmplă în jurul ei. Aceste trăsături dau naștere unor tendințe comportamentale distincte care deosebesc o persoană de altele.

Temperamentul este o combinație de multe trăsături comportamentale diferite, cum ar fi sociabilitatea, emotivitatea și spiritul de decizie, deci este multidimensional. Fiecare trăsătură comportamentală este prezentă în noi toți într-o măsură diferită, iar combinația acestor trăsături în proporții diferite are ca rezultat temperamente unice și oameni unici.

Deși cercetările vorbesc despre multe trăsături de personalitate, aspectele legate de temperament sunt mai puține în comparație cu trăsăturile de personalitate.

Acest lucru se datorează faptului că factorul determinant în determinarea aspectelor temperamentului este modul în care o persoană reacționează în general, mai degrabă decât modul în care reacționează în cazul unui eveniment singular.

De exemplu, în loc să știm că cineva susține adesea un discurs în fața unei mulțimi, este mai bine să examinăm modul în care această persoană își face discursul (rapid, lent, rigid, subliniat), ceea ce oferă informații mai bune despre temperamentul său.

Temperamentul, cu alte cuvinte, reflectă tendințele de personalitate în sens mai larg decât trăsăturile specifice de personalitate. Modul în care tendințele comportamentale generale se traduc în comportamente specifice depinde de interacțiunea acestor tendințe cu mediul în care persoana crește.

Diferențele individuale de temperament pot fi observate încă din primii ani de viață. Chiar și în primele zile de viață, mulți bebeluși pot fi descriși de mediul înconjurător ca fiind timizi, ascultători, hiperactivi sau docili.

Aspectele Temperamentului

Conform modelului de temperament larg acceptat, care poate fi aplicat atât copiilor, cât și adulților, există 3 aspecte ale temperamentului:

Emotivitate

Emotivitatea se referă la intensitatea și frecvența răspunsurilor emoționale. De exemplu, copiii cu emotivitate ridicată plâng des, se sperie ușor și se înfurie mai repede. La vârsta adultă, persoanele care sunt ușor de supărat și ușor de frustrat au un aspect emoțional ridicat al temperamentului.

Activitatea

Activitatea este utilizată pentru a descrie nivelul general de energie al unei persoane. Copiii cu un nivel ridicat de activitate sunt mereu în mișcare sau preferă jocurile active.

Atunci când li se cere să stea jos perioade lungi de timp, ei încep imediat să se agite și să devină neliniștiți. Ca adulți, au tendința de a fi persoane care stau în picioare, se angajează în activități active în timpul liber și, în general, par ocupați.

Sociabilitatea

Sociabilitatea reflectă tendința unei persoane de a crea legături și de a interacționa cu ceilalți. Copiii cu un aspect de sociabilitate ridicat al temperamentului lor sunt mai sociabili și le place să se joace cu prietenii.

La vârsta adultă, persoanele cărora le place să petreacă timp cu oamenii și care au mulți prieteni au un aspect de sociabilitate ridicată a temperamentului lor.

Când se Pun Bazele Temperamentului?

Putem observa că bebelușii nu se nasc cu aceleași caracteristici. Unii bebeluși plâng mai des și mai ușor, în timp ce alții pot fi mai adaptabili. Unor bebeluși nu le place să interacționeze cu alte persoane, în timp ce alții pot răspunde la atenția oamenilor din jurul lor într-un mod atrăgător.

Faptul că putem observa astfel de diferențe de temperament la bebeluși întărește explicația că temperamentul este influențat de factori genetici.

Putem prezice ce fel de adulți vor deveni copiii pe baza temperamentului lor? Într-o oarecare măsură, da! Într-un studiu, au fost măsurate temperamentele unor copii de 3 ani dintr-o regiune din Noua Zeelandă și au fost găsite trei aspecte similare cu cele ale temperamentului: emotivitatea, activitatea și sociabilitatea.

Conform studiului, copiii bine adaptați au un nivel ridicat de autocontrol și încredere de sine și se adaptează cu ușurință la oameni și evenimente noi. Copiii cu un autocontrol scăzut erau mai agitați și mai ușor de distras.

Copiii timizi, pe de altă parte, s-a observat că sunt temători, neliniștiți în preajma persoanelor noi și reticenți în a participa la activități noi.

Efectele temperamentului din copilărie asupra școlii primare și adolescenței

Când au fost examinate comportamentele copiilor care au participat la același studiu în școala primară și în adolescență, s-a observat că indivizii cu abilități scăzute de autoreglare au avut probleme precum bătăi, minciuni și dificultăți în respectarea regulilor. Copiii timizi, pe de altă parte, s-au dovedit a avea anxietate și probleme cu relațiile sociale.

Deși temperamentul unui copil are un impact semnificativ asupra dezvoltării personalității, influența experiențelor asupra formării personalității este de netăgăduit. De exemplu, un copil foarte emotiv are mai multe șanse să fie agresiv la vârsta adultă decât un copil fără acest temperament.

Cu toate acestea, același copil poate fi un adult mai armonios dacă are părinți care se preocupă de dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor și poate fi un model pentru gestionarea emoțiilor.

În mod similar, un copil cu un nivel scăzut de socializare poate fi puțin probabil să devină un adult cu mulți prieteni. Dar, datorită părinților care îi îndrumă în situații sociale și îi fac să se simtă în siguranță, copilul poate deveni un adult cu un cerc bun de prieteni.

În acest moment, este important ca părintele să recunoască atât propriul temperament, cât și pe cel al copilului, și să îl îndrume și să îl susțină într-un mod care să fie adecvat temperamentului său și să nu îl forțeze.

Temperament și Terapie cu Schemă

Schemele disruptive se dezvoltă ca urmare a experiențelor negative din copilărie și adolescență, cum ar fi nevoile nesatisfăcute. Schemele sunt tipare emoționale și cognitive despre sine și despre ceilalți.

Ele sunt legate de amintirile dificile din copilărie stocate în mintea noastră și sunt reactivate în situații care declanșează aceste scheme.

Prin urmare, reacțiile și deciziile luate atunci când sunt declanșate schemele nu sunt legate doar de situația actuală, ci și de experiențe similare din trecut și de impactul acestora asupra persoanei. Să aruncăm o privire mai atentă asupra relației dintre scheme, temperament și experiențele de mediu.

Schema Timidității și a Imperfecțiunii

Un copil care este timid prin temperament va avea tendința de a se retrage mult mai sever dacă este în mod constant subestimat și umilit de către părinți. Este posibil ca el sau ea să crească simțindu-se defect și având o percepție de sine negativă din cauza rușinii constante.

Probabilitatea comportamentelor agresive sau de evitare va crește. Toate acestea indică o schemă de defecte. Un copil timid care este tratat cu răbdare și înțelegere de către părinții săi și ai cărui părinți îl îndrumă cu blândețe în situații sociale începe să se simtă mai confortabil și mai sigur în situații sociale. El poate să se accepte și să se iubească așa cum este.

Schema de conformare și supunere

Un alt exemplu este un copil bine adaptat. Dacă un copil cu un temperament armonios este îndrumat în mod constant de părinți, iar spațiul de exprimare a sentimentelor și gândurilor sale este limitat, copilul poate începe să-și ignore propriile nevoi și să încerce în mod constant să satisfacă nevoile celorlalți.

Este posibil ca acest copil să facă compromisuri și să-și neglijeze propriile nevoi în relațiile pe care le stabilește în viața de adult. Aceste comportamente și reacții indică dezvoltarea unei scheme de supunere.

Dimpotrivă, un copil ascultător va realiza că nu trebuie să fie întotdeauna ascultător și că nu este nimic în neregulă cu exprimarea propriilor opinii atunci când părinții îi oferă spațiu pentru a-și exprima propriile sentimente și gânduri.

Aceștia vor fi capabili să echilibreze schimbul în relațiile lor. Aceste exemple pot fi multiplicate pentru toate schemele și diferitele aspecte ale temperamentului.

Prin urmare, ca în exemplele de mai sus, temperamentul nostru înnăscut este modelat și modificat de factorii de mediu. Schemele se formează, de asemenea, ca urmare a experiențelor de viață care interacționează cu temperamentul înnăscut al copilului.