Tehnica Prefacerii în Terapie

Dezavantajele Vieții în Tipare

Copiii pot să sară de la înălțimi mari la pământ. Pot să țipe în public. Pot deveni supereroi și să încerce să salveze oamenii de la rău. Putem face asta ca adulți? Din păcate, nu. Evident, lucrurile se schimbă pe măsură ce îmbătrânim. Motivul pentru această schimbare este că stabilim în mod constant limite noi în fiecare an.

Ești mamă. Trebuie să acționezi corespunzător. Ești deja o persoană anxioasă. Ești femeie/bărbat. Trebuie să te porți ca o femeie/un bărbat. Lista continuă. Tiparele comportamentale considerate demne de noi devin acum un repertoriu internalizat.

Așadar, ce cauzează aceste tipare? Într-unul dintre antrenamentele pe care le-am ținut în lumea corporativă, le-am spus participanților că sunt inginer aeronautic. Mulți nu au crezut. Au spus, "Nu, ești psiholog." Nici tu nu ai crezut, nu-i așa? Deci de ce? Care este obstacolul meu de a nu fi inginer aeronautic? Sau sunt aceste obstacole doar stereotipurile prin care vedem cu ochii noștri?

Societatea ne spune că trebuie să ne încadrăm în stereotipuri pentru a putea categorisi mai ușor mediul înconjurător și mai ales pe noi înșine. Deși nu există obstacole reale pentru mine să devin inginer aeronautic, atât eu, cât și tu, judecăm că nu pot să fiu inginer aeronautic.

Acest lucru limitează creativitatea noastră, curajul și dezvoltarea. Cum putem scăpa de aceste stereotipuri și de zidurile pe care le construiesc?

Ce Înseamnă Prefacerea?

În terapiile sale, Alfred Adler a lucrat la aceasta și a descoperit că soluția poate fi bazată pe o logică foarte simplă: fățărnicia.

Când oamenii găsesc dificil să aibă conversații încrezătoare sau să răspundă cu empatie, Adler, în calitate de terapeut, i-a încurajat să pretindă că sunt încrezători sau empatici de mai multe ori pe zi până la următoarea sesiune. A observat că pe măsură ce oamenii încep să acționeze și să simtă diferit, comportamentele lor devin diferite și mai flexibile¹.

Această tehnică poate fi ușor aplicată atât în terapia față în față, cât și în terapia online pentru a vedea și arăta schimbările comportamentale care apar în cadrul terapiei.

Imaginează-ți că ai practicat doar o perioadă de timp un comportament care nu se afla în repertoriul tău anterior și a cărui rezultat nu puteai să-l previzionezi. În mintea ta, îți dai seama de adevăratul rezultat al acelui comportament fără influența așteptărilor tale. Ți-ai dorit vreodată să spui nu partenerului/managerului/membrului familiei care mereu te roagă ceva?

În general, există gânduri care te împiedică să arăți aceste reacții; motivele pe care le avem în minte merg în continuare, precum Chiar dacă explic, nu vor înțelege. Nu mă vor mai iubi niciodată. Nu mă vor vedea ca pe un bun angajat. Pune deoparte aceste motive măcar o dată și ia în considerare implicarea în comportamentul pe care îl dorești. Nu poate fi încercat acest comportament, măcar pentru posibilitatea ca ceva să fie diferit față de ceea ce te așteptai?

Psicologul Daryl Bem afirmă că așa cum oamenii ajung la concluzii despre alții observându-i, ei înșiși câștigă unele insights despre ei înșiși observându-se pe ei înșiși². Daryl Bem adaugă: fățărnicia oferă oamenilor oportunitatea de a crea noi povești despre viețile lor și de a aduce la viață cele mai bune rezultate posibile.

Putem elabora puțin mai mult asupra definițiilor și a exemplelor. În tehnica prefacerii, terapeuții îi cer clienților să pretindă că o anumită idee este adevărată, adică să argumenteze că regulile și credințele convenite sunt diferite. De exemplu, un client vine la terapie plângând că nu are un partener romantic în viața sa și suferă de singurătate, iar apoi se constată că are ideea că oamenii nu sunt de încredere.

Deoarece au această credință, se tem de oameni sau îi privesc de sus, evită intimitatea și încearcă să îi țină departe de ei³. Folosind tehnica fățărniciei, terapeutul și clientul pot lucra timp de o săptămână sau o zi la faptul că clienții pretind că oamenii sunt de încredere.

Mintea umană are o tendință de a se prinde în presupuneri false și gânduri fixe care sunt haotice și incomprehensibile. Din cauza acestor încercări, prejudecățile negative ale persoanei vor fi zguduite. Idei noi și adevărate vor începe să crească. Persoana va înceta să aibă acele impulsuri incontrolabile și, atunci când lucrurile bune se întâmplă, va fi un pas mai aproape de a avea experiențele pe care le dorește⁴.

Beneficiile Tehnicii Prefacerii

Prefacerea ne deschide uși diferite și ne permite să luăm căi diferite, descoperind astfel noi emoții. De exemplu, putem experimenta emoții precum:

• Credința că putem schimba alte comportamente după ce fățărnicim să prezentăm unul
• Experiența de a încerca lucruri noi în moduri noi, în loc să trăim așa cum suntem obișnuiți
• Curajul pe care îl simțim înainte sau în timpul realizării comportamentelor pe care le temem

În plus față de toate acestea, tehnica "prefacerii" este adesea percepută ca fiind riscuri. Desigur, expunerea la comportamente cu care nu suntem obișnuiți ar putea fi periculoasă pentru noi. Este foarte înțeles să ne fie frică să încercăm, dar studiile din terapie, de exemplu, au arătat că atunci când clienții încearcă să discute cu managerii lor despre reducerea programului lor de lucru, cuvintele curg și conversațiile viitoare devin mai puțin înspăimântătoare.

Pe scurt, frica de a ține un discurs este percepută ca mai rea decât discursul în sine. Imaginează-ți dacă această frică nu ar putea împiedica comportamentul nostru. Gândește-te la modul în care câteva probleme adânc înrădăcinate din viețile noastre ar putea fi rezolvate atunci când manifestăm comportamente pe care ne temem să le arătăm sau nu știm cum să le arătăm. Această credință în sine este unul dintre cele mai mari beneficii ale acestei tehnici.

Cum se Aplică Tehnica Prefacerii

Cum ne "Prefacem"?

1. În primul rând, pentru a te "preface", trebuie să faci un pas înapoi și să te vezi pentru a înțelege ce fel de persoană vrei să fii și cum vrei să te comporți. În acest fel, poți vedea cum ai fi diferit dacă ai pretinde să fii persoana pe care o dorești să o fii. Apoi, pune-ți următoarele întrebări:
• Cum m-aș comporta diferit dacă aș acționa ca persoana pe care o vreau să o fiu?
• Dacă un prieten bun m-ar vedea peste câteva luni și aș arăta mai mult ca persoana pe care vreau să o fiu, ce diferență ar vedea acea persoană?
• Care ar putea fi indicatorii că merg în direcția bună?
2. Un plan de acțiune concret și realist poate fi creat în funcție de răspunsurile la aceste întrebări. Poate fi întocmită o listă a comportamentelor potrivite în cadrul acestui plan de acțiune.
3. Elementele din această listă de comportament pot fi enumerate de la cele mai ușoare la cele mai dificile. Implementarea comportamentelor conform acestei liste este importantă, deoarece realizarea celor ușoare crește potențialul de succes pentru celelalte și este încurajatoare⁵.
4. La acest punct, poate deveni cu adevărat dificil să implementezi comportamentele dificile din listă în viața ta sau progresul poate să nu mai fie atât de ușor și constant. Aici, aș dori să-ți reamintesc faptul că Adler insistă frecvent în terapiile sale: Succesul este un stadiu al efortului și al creșterii sporite, mai degrabă decât al rezultatului final⁶.

Da, recunosc, nu sunt inginer aeronautic. Cu toate acestea, ce este obstacolul în calea acestui lucru? Sau să-ți pun întrebarea, ce te împiedică să te comporți ca o persoană care poate controla mânia și să reacționeze calm în momentele de furie doar pentru o zi? Să spunem că vrei să fii mai pasionat și să lucrezi mai mult în viață. Nu poți să încerci să trăiești și să pretinzi asta pentru o zi?